Suntem egali din naștere?

La intersecția străzii Ana Ipătescu și Bv. Dâmbovița din Timișoara, cineva a scris pe fațada unui bloc, „Egali din Naștere”.

Și m-am gândit că asta este o minciună. Mare.

Că atunci când ne naștem, nu suntem egali biologic. Unii vin cu 3 kg pe lume, alții cu mai mult sau mai puțin. Unii sunt mai înalți la naștere, alții mai scunzi, după cum primim fiecare zestrea genetică de la părinți.

Deci biologic nu suntem egali.

Din punct de vedere al familiei, nici aici nu avem egalitate. Unii au șansa de a avea doi părinți aproape, unul de altul, alții nu, iar câțiva sunt abandonați. Egalitate? Nu, nici în acest caz.

Unii se nasc în democrație, alții în țări unde nu există drepturi, doar umilințe și insecuritate. Iar riscul de a fi exploatat ulterior, nu este identic. Deci nu avem nici egalitatea oportunităților la naștere.

Și atunci unde suntem egali?

Doar în democrație, unde suntem egali în fața legii, având drepturi și responsabilități identice. Că așa zice amărâta aia de Constituție care ne apără și ne obligă.

Însă unele democrații sunt originale, precum cea românească impusă prin forță, cu minerii, de Ion Iliescu și de clica sa.

O democrație în care copiii nu mai sunt egali, deoarece unii, care au părinți cu bani mulți și se droghează nestingheriți, îi omoară pe alții, spunând apoi că au crezut că cei în care au intrat cu mașina luată de taticu, sunt vite.

Și nu mă refer doar cazul de la 2 mai, că mai sunt și alteke: cazul de la Timișoara sau al fiului lui Gino Iorgulescu.

Și atunci, despre ce egalitate la naștere vorbim? Există așa ceva?