Comasarea disperării

Când vorbim despre alegerile de anul acesta din România, un substantiv din ce în ce mai folosit de politicienii de la putere și din opoziție face agenda publică: comasare. Deși Curtea Constituțională a decis cândva că nu sunt un semn de prețuire la adresa democrației, comasările de alegeri, că nu vorbim doar de una ci de mai multe, par tot mai dorite de partidele politice de la guvernare.

Ca să punem lucrurile la punct de la început, trebuie spus că PDL (acum înghițit de PNL), dar și PSD și Partidul Liberal separat au inițiat și menținut în vigoare o altă comasare, cea a celor două tururi de scrutin pentru locale, într-unul singur. Miza, tot o disperare de altfel, era menținerea la putere a primarilor în funcție care, așa cum am demonstrat într-un caz al unui primar din Argeș, s-au folosit de banii publici pentru a beneficia de promovare personală pentru alegeri.

O dată „rezolvată” problema primarilor în funcție, disperarările PSD și PNL sunt acum de o cu totul altă natură. Le voi trece pe scurt în revistă pentru a înțelege care este motivația acestor comasări despre care se tot vorbește în ultima vreme.

PSD nu a mai dat un președinte de țară de la Iliescu. Deși a avut parte de un președinte venit de la PNL care a dat o lovitură de stat și a deturnat votul democratic din 2020 aducând PSD la guvernare, Klaus Iohannis, PSD are ambiția ca anul acesta să impună un președinte la Cotroceni.

Evidența istorică arată că social democrații și-au eliminat toți președinții de partid care au pierdut alegerile. Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea sau Viorica Dăncilă, sunt astfel de exemple și nu puține. Prin urmare Marcel Ciolacu, în disperarea de a nu păți la fel, forțează desemnarea unui candidat unic din partea alianței PSD – PNL pentru Cotroceni, în același timp cu minarea opoziției interne Firea – Stănescu, care i-ar putea lua locul în partid.

Candidat unic care ar însemna însă, pentru PNL, statuarea de facto a subordonării sale politice totale față de PSD. O lovitură dată electoratului său tocmai prin faptul că până acum „dreapta”, cât mai putem vorbi de dreapta, a dat președinții României de 4 mandate încoace. Iar prin această trădare față de ideologia liberală, poate determina electoratul să se orienteze către alt candidat, independent ori de la partidele din opoziție.

Însă, până la prezidențiale, PNL are și el disperarea sa, aceea că la europarlamentarele din 9 iunie, va scoate un rezultat sub AUR, unii spun că și sub alianța USR – Forța Dreptei -PMP, deși nu cred și asta îl va costa funcția și candidatura pe „prezidențiabilul” Nicolae Ciucă. Cel pentru care partidul a făcut totul pentru a-l salva din ghearele justiției și ale Emiliei Șercan pentru plagiat. Nu că ar fi singurul „liberal” de frunte care se confruntă cu problema asta.

Prin urmare, un scor mic la primele alegeri ar lăsa PNL fără un candidat vizibil pentru Cotroceni. Ori comasarea europarlamentarelor cu localele ar putea determina primarii și activul de la baza organizațiilor locale să mobilizeze cât mai mulți votanți la urne, salvându-i pielea „speranței liberale”, Nicolae Ciucă.

Însă problema asta o are doar PNL, PSD nefiind preocupat de europarlamentare, acolo unde partidul se mobilizează bine și poate realiza un scor mai mare. De aceea disperarea PSD – PNL, chiar dacă diferită ca motivație, a adus în atenția românilor acest subiect al comasării. Una care se discută, se negociază, dar care nu a fost încă pusă sub forma unui acord sau a unor acte normative care să schimbe datele alegerilor din acest an electoral.

Spun încă se negociază, pentru că PNL vrea să îl salveze pe Ciucă după europarlamentarele la care partidul ar reuși un scor mic, iar PSD să îl salveze pe Ciolacu, dacă ar pierde alegerile prezidențiale. Prin urmare, alianța „interesului național”, cum spunea trădătorul Klaus Iohannis, nu vizează prin comasări nimic altceva decât salvarea pielii unor indivizi mărunți și insipizi, puși sau aleși președinți de partide fără o susținere reală publică.

Susținere care s-ar vedea dacă există sau nu, la votul din 2024. Și aceasta este disperarea ce mare.

Foto: Freepik