Aberatie de libertate

Motto: „Sunt doua moduri de a avea cea mai inalta cladire din oras: sa iei o cladire oarecare si sa le darami pe toate celelalte sau sa construiesti cea mai inalta cladire din oras”

– Skip Ross –

Nu cred, si cand spun „nu cred” o spun din toata fiinta mea, ca exista oameni 100% prosti, 100% lipsiti de caracter, 100% incuiati sau retrograzi, 100% ratati, 100% saraci, … Toti avem o parte buna, o parte foarte buna si o parte la care nu am inceput sa lucram inca, in raport cu fiecare domeniu esential al vietii noastre: relatii de calitate, familie, sanatate, bani, libertate financiara, dezvoltare personala, dezvoltare spirituala. Ca la o cladire care se demoleaza: nu se arunca totul, pentru ca inca mai sunt lucruri bune.

JOC PERICULOS

In tara in care ne ingrijim mai mult de cum ne va arata cripta sau monumentul funerar decat de amintirile cu care vom parasi aceasta lume sau de ceea ce am construit noi in viata urmasilor nostri, aparentele si imaginea devin cu atat mai importante cu cat si dorinta de a avea dreptate are un rol predominant.

Cel mai recent exemplu mi-a fost dat de efectele raspunsului meu dat pe blog la primirea scrisorii semnata Mircea Geoana si despre care am scris aici. Si ca lucrurile sa nu denatureze si a nu fi folosit in alte scopuri, trebuiesc facute mai multe precizari:

– raspunsul a fost unul personal, adresat lui Mircea Geoana, neurmarind alte scopuri decat dezgustul fata de gestul electoral al presedintelui PSD;

– nu am urmarit castiguri de imagine prin acest demers si nu reprezint nicio miscare, niciun grup organizat sau parerile colegilor mei;

– am ales sa-mi dau numele pentru ca afirmarea identitatii personale este cel mai bun indicator de responsabilitate si libertate. In afara unui singur caz, cel de la Tg. Jiu, daca veti cauta atent, cei mai multi si-au ascuns identitatea, probabil din teama de a nu pierde ceva, fie ca ma refer la locul de munca, fie la linistea personala;

– asa cum se poate vedea aici sunt obisnuit cu a da interviuri sau a participa la emisiuni televizate insa nu voi raspunde niciunei solicitari pe subiectul in cauza, tocmai pentru a nu fi folosit ca unealta electorala sau de manipulare media. Tot ceea ce vreti sa aflati a fost exprimat aici sau la articolul in care am scris despre gestul domnului Mircea Geoana;

– nu am exprimat nicaieri ca Mircea Geoana are date din baza SRI sau a MI. Afirmatia a fost introdusa de Dan Badea si preluata de Victor Roncea, probabil pentru a se face o legatura intre Mircea Geoana, Marian Vanghelie, Catalin Voicu si Dumitru Iliescu.

De aceea cred ca denaturarea demersului meu are tendinta de a trece in extrema cealalta, ceea ce nu face bine nimanui si scoate lucrurile din contextul normal, intr-un joc de imagini ce tinde sa devina periculos pentru ca darama. Nu construieste!

PERSONALITATI, PROSTI SI IMPOSTORI

Nu numai in Romania democratia a produs fisuri legislative si institutionale care sa permita ascensiunea unor impostori sau a unor persoane de slaba calitate in functii de conducere. Se intampla peste tot in lumea civilizata. Impostura nu este o marca „Fabricat in Romania” cum s-ar crede de catre cei care-si blameaza tara si locuitorii ei.

De aceea am inceput un demers de dezvoltare personala si de leadership, pornind cu mine si nu tragand de altii. Am pus insa si la dispozitia celor care doresc sa se dezvolte uneltele cu care sa o faca. Pentru ca in Romania avem la dispozitie tot ce ne trebuie, toate premisele si, mai mult, exista oamenii dispusi sa intinda o mana de ajutor celor care doresc sa se schimbe: Andy Szekely, Luca Dezmir, Dragos Manac, site-urile Empower sau Milionarul Mioritic sunt doar cateva exemple. Si sunt din Romania si in limba romana.

Doar ca ne folosim timpul plangandu-ne, scuzandu-ne sau invinovatindu-ne pentru viata pe care o ducem. Francois Fourmont, la emisiunea de ieri „Dupa 20 de ani” de la PROTv, afirma despre romani ca suntem un popor normal, doar ca ne-am dezvoltat doua „tare”: nu suntem suficienti de mandri de noi insine si ne infranam creativitatea.

La care as mai adauga unul: ne-am ales modelele gresite. Pentru ca am ajuns sa imitam „personalitati” dubioase, gaunoase, dovedite acum ca si infractori de drept comun, daca ne gandim numai la cazurile S.R. Stanescu si B. Chireac, in timp ce adevaratele personalitati, adevaratii lideri, i-am acoperit cu uitare si nepasare. Iar acum ne-am trezit ca avem o imensa lipsa de personalitati autentice. Si nu pot sa nu-l amintesc pe Petre Tutea: „Cand e vorba de personalitati n-ai incotro, trebuie sa le imiti. Fiindca imitatia este un fenomen social inevitabil. Dar nu poti sa imiti un prost, nici un impostor. Cel mult il compatimesti”.

13 Comentarii

Scrie un comentariu

  • Lord

    Oho…la noi chiar impostorii se imita cel mai bine. Si cu mare pricepere…

    Răspunde
  • Andrei

    Lord,

    Din lipsa de altceva. E un loc gol pe care trebuie sa-l umplem…

    Răspunde
  • nora damian

    Andrei, salut! Bun articol! Aici inca n-am reusit sa construim nici temelia… Desi suntem o multime solidara care poate si vrea sa ridice cladirea, piedicile sunt uriase. Dar nu de netrecut     🙂

    Răspunde
  • Andrei

    Nora,

    Salut. Ai dreptate: suntem intr-o lucrare, nelasati sa ne facem constructia de cei ce se afla in treaba si se cred majoritari. Sper ca lucrurile sa se schimbe.

    Multumesc 🙂

    Răspunde
  • ellaida

    ti se pare ca romanii au nevoie de modele?
    mie mi se pare ca n-au si nici nu se sinchisesc sa le caute…

    Răspunde
  • Andrei

    ellaida,

    1. au nevoie,

    2. nu le cauta, le inghit ca pelicanii. nu uita cati au plans cand a murit Michael Jackson.

    Răspunde
  • Ionut Ciurea

    Andrei, multumim pentru aprecieri. 🙂

    Răspunde
  • vinlaptesimiere

    Cand incepi sa te construiesti incepi sa ai nevoie de modele, pana atunci. . . degradarea continua.
    Avem modele doar ca dintotdeauna paduchele iese in frunte.
    In plus, exact cum spune imondo, de la fiecare gasim ceva BUN de invatat. Nu gasim 100 % puritate decat la diamant (probabil) sau in teorie. Noi umanii oameni, avem sansa, puterea, capacitatea de a EVOLUA, a ne auto-modela dupa chipul si asemanarea proprii unui nou EU care vrem sa devenim in viitorul apropiat sau departat in functie de efort.

    Răspunde
  • vinlaptesimiere

    @Imondo as Andrei
    Cat despre pelicanii care au plans dupa Michael Jackson.
    Nu plans, ci am facut bilant ce a facut el si ce am facut eu, ce bucurie am adus pentru cei pe care nu iam cunoscut vreodata ?!
    Fata de EL, tu ce bilant ai ?
    Pentru ce a facut rau, daca a facut, a platit.
    TU stii macar o campanie "green" cu un impact sau un mesaj de calibrul "Eart Song" ?
    TU la cati oameni ai ajuns cu un mesaj cel putin egal cu "Man in the mirror" , "Smile", "Heal the world" ?
    Asa de bine stim sa jignim si sa consideram inferior pe oricine e Oblio !!!
     

    Răspunde
  • Andrei

    vinlaptesimiere,

    Ma tem ca m-ai inteles gresit: nu am nimic cu Michael Jackson. Si daca citesti articolul inca o data vei vedea ca eu promovez familia. De aceea nu inteleg copiii care, in loc sa vada un model in parintii lor care fac tot posibilul sa le asigure tot confortul, il respecta mai mult pe Michael.

    E o problema de alegeri si nu de modele: in loc sa le cautam printre cei care fac real ceva pentru noi, inghitim surogate de modele de la TV. E mai usor, nu?

    Răspunde
  • Andrei

    Buna ziua Ionut Ciurea,

    Faptul ca existati in domeniul pe care activati ar trebui sa faca multi romani recunoscatori. Mai ales ca "munca" cu omul este cea mai grea. Apreciez ce faceti si va citesc cu placere. 🙂

    Răspunde
  • vinlaptesimiere

    Andrei
    "modele? – nu le cauta, le inghit ca pelicanii. nu uita cati au plans cand a murit Michael Jackson. "
    "in loc sa vada un model in parintii lor care fac tot posibilul sa le asigure tot confortul, il respecta mai mult pe Michael"  cred e o problema din viata personala.
    Banuiesc ca exista o diferenta de varsta care ma obliga sati vorbesc ca unui "parinte"
    Degeaba imi asiguri tot confortul pentru "burta" cand spiritul imi e chinuit si fara liniste, asa ca eu as alege sa dorm pe un pat de paie decat in confortul tau de acasa.
    Este atat de mult dincolo de aceasta lume materiala palpabila.
    cu respect

    Răspunde
  • Andrei

    vinlaptesimiere,

    Ai dreptate. Tindem sa fim dezamagiti de ce ne este aproape. De aceea am sa-ti spun o poveste:

    "Un tanar care avea 14 ani a fost rugat sa aiba grija de bunicul care arata groaznic: urme de arsuri pe fata si pe maini si paralizat de la brau in jos. Mama adolescentului se afla in spital. Tatal lui trebuia sa se duca la serviciu.

    Dupa 2 zile tanarul s-a saturat si i-a zis tatalui ca el nu e obligat sa aiba grija de un batran bolnav. Spiritul lui trebuie sa fie liber si nu "agatat" in lucruri fara rost.

    Tatal a inteles si a angajat o ingrijitoare, pentru perioada cat mama tanarului era in spital.

    Dupa 2 saptamani ea s-a aintors acasa. Pentru adolescent lucrurile doar revenisera la normal: mergea cu prietenii la fotbal, la discoteca, se ducea la scoala. Asculta muzica la telefonul mobil si vorbea cu parintii doar cand ajungea la masa.

    Dupa cateva zile, cand mama a aflat ca tatal adolescentului a trebuit sa angajeze o ingrijitoare pentru bunic, l-a chemat pe adolescent si i-a spus urmatoarele:

    Cand aveai 6 ani erai in camera ta. Noi eram la cumparaturi. Acasa era doar bunicul tau. Pe atunci era sanatos si arata bine, a spus mama si i-a aratat o fotografie in care era un om ce sta in picioare, inspirand fermitate, putere si sanatate.

    – Asa, si? a raspuns baiatul, nepasator.

    Atunci te-ai jucat cu chibriturile si ai dat foc la casa. Fiind la etaj, bunicul tau a observat tarziu ca era un incendiu in casa. Atunci a avut de ales intre a intra in foc sa te salveze sau sa-si salveze viata si sa iasa afara din casa si sa astepte pompierii. A ales sa intre in foc. De atunci are arsurile pe fata si pe maini. La iesire, o barna s-a desprins si i-a rupt coloana vertebrala. A ramas peste tine, protejandu-te, pana au venit pompierii.

    Si eu nu am patit nimic? a intrebat tanarul.

    Nu! Te-a protejat bunicul tau.

    De azi, pot sa-i duc eu mancarea in fiecare seara?, a intrebat tanarul.

    Răspunde