Tichia de mărgăritAUR de pe capu la România
Au fost 3-4.000 de participanți la scandalul Șoșoacă – Simion de ieri, pentru că „atât s-a putut”, vorba cuiva, îmi cer scuze că i-am uitat numele.
Din cei 3-4.000, cam 100 au fost de la televiziunile coprofage (cam toate) care au transmis „din mijlocul evenimentelor” ce s-a întâmplat ca să pară că sunt sute de mii de adepți auriști în stradă, alți 100 au fost de la jandarmerie că bănuiau că unde sunt cei doi e și scandal, vreo 50 de la serviciile secrete, plus câțiva de la Ambasada 0rc1lor să vadă pe ce au dat banii.
Au mai rămas din toți participanții cam 3.000, care și ei, împărțiți pe 42 de județe rezultă cam 70 de indivizi adepți ai smintionismului legionar de secol XXI pe județ.
Ceea ce este o veste îmbucurătoare, pentru că, spre exemplu, numărul ăla de membri îl are PSD într-o comună cu 3.000 de locuitori, ceea ce pentru AUR ar reprezenta cam 1-2 membri în aceeași localitate.
De aceea întreb: de ce dăm atâta importanță unui NIMIC politic, învelit cum învelea marmota ciocolata în poleiala propagandei unor televiziuni consistent furajate din bani publici?
Eu cred că din trei motive:
- Pentru că ni se induce ideea că așa arată o opoziție „adevărată”, „antisistem”, activă, chiar dacă e activă doar prin circ și scandal și care pune astfel restul partidelor ce nu sunt la guvernare, precum USR și REPER, în umbră mediatică;
- Ni se construiește mediatic o amenințare inexistentă pentru democrație pentru a justifica înfrățirea PSD – PNL – UDMR, ce pare a funcționa inclusiv după 2024, chiar dacă exact această înfrățire este cea mai mare amenințare la adresa democrației.
- Dar mai ales de a ocupa mediatic toată agenda de comunicare, sugrumând orice încercare și prezentare de activism civic care să ducă în România la apariția vreunei forțe politice în care, în sfârșit, oamenii de bună credință din țara asta să se regăsească reprezentați.
Că până la urmă pe ministrul ăla plagiator al educației exact acțiunea civică a fost presiunea care l-a demis și nu vreun Simion, Șoșoacă sau vreun partid aflat la putere.
Ceea ce nu este puțin lucru, dar cine să ne deschidă ochii să înțelegem că speranța, singura din păcate, rămâne societatea civilă și acțiunea civică?
Cea care poate avea nu 1-2 membri precum AUR, nu 70 precum PSD, ci sute de adepți, dacă ne raportăm la aceeași localitate cu peste 3.000 de locuitori.
Trebuie doar ca cineva să îi unească. Atât.
Foto: Playtech.ro
Articolul are 0 comentarii