Quo vadis, USR?

Nu sunt membrul niciunui partid, de prin 2014 (și atunci pentru o scurtă vreme, undeva la 2 ani), așa încât nu cred că ce voi scrie acum va influența rezultatul alegerilor din USR.

Am văzut interviul luat de Sebastian Zachmann lui Cătălin Teniţă și sunt de acord cu peste 80% din ceea ce spune candidatul la președinția USR acolo.

Celelalte 20 de procente țin de alte lucruri care au dus USR de la 25 de procente la cele 9-10% de acum.

Da, multă aroganță.

Da, autobuze electorale în alegerile interne și excluderi pentru delicte de opinie.

Da, osificarea unei echipe care a preluat puterea în partid și a confiscat-o.

Da, infantilism politic și nelivrarea temelor cu care au cerut votul în 2020.

Da, neînțelegerea situației politice când au refuzat intrarea la guvernare după căderea guvernului Dancila (asta s-a uitat), ori când au plecat din guvernul Cîțu.

Da, uitarea ca teme majore ale USR a ceea ce a scos peste 600.000 de oameni în stradă.

Da, ruperea de societatea civilă.

Și da, alinierea cu celelalte partide privind sinecurile pe vremea guvernării și subvențiile din bani publici.

Dar mai este ceva:

1. O viziune discriminatorie și nefuncțională asupra societății în ansamblul ei. Imaginea creată că pentru USR o țară nu ar trebui să aibă armată, poliție, servicii secrete, ceea ce este imposibil. Asta pentru că fie sunt considerați de useriști ca fiind niște imbecili cei care au ales sau aleg această profesie, altfel onestă, mult mai onestă decât cea de politician, fie sunt etichetați hoți pentru că au pensii pe care nu ei le-au votat și pentru care nu au beneficiat de drepturi și libertăți ca toți ceilalți cetățeni.

2. Lipsa înțelegerii problemelor fundamentale ale României, precum Fundația de Adevăruri și abordarea doar a unor elemente de structură ale societății, a unei construcții care, din păcate, fără o fundație solidă se va dărâma la prima bătaie de vânt.

3. Lipsa punților, a legăturii care trebuie construită cu oamenii de bună credință din această țară, oameni care simt acum că nu îi mai reprezintă nimeni politic, abandonați în fața abuzurilor și exceselor unui stat capturat și esuat.

Ceea ce nu înseamnă doar o copilărie politică, ci o dovadă de radicalism perceput ca problemă în relația cu cetățenii, o închistare într-o bulă efemeră și inutilă chiar USR-ului, o alunecare spre reaua credință și alinierea cu ceilalți politicieni de la celelalte partide.

4. Credința fundamentală că statul este o corporație în care profitul este fundamental în luarea deciziilor, în detrimentul relevanței și importanței vitale pe care ar trebui să le aibă, spre exemplu, educația, sănătatea sau apărarea, domenii clar neprofitabile, dar față de care orice stat este dator să depună toate eforturile, pentru a excela.

5. Lipsa principiilor sau defilarea cu niste pseudoprincipii precum „Oameni noi în politică”, omul nou nefiind garanția bunei credințe și a competenței. Timp și energie pierdută în campanii care nu au făcut altceva decât să creeze o bază de date ilegală, folosită asiduu de partid în newslettere cu mesaje nesolicitate. Ce este de bună credință aici?

6. Neînțelegerea schimbării, ca fiind incrementală, nu radicală. Asta se vede spre exemplu în încercările primarilor USR de modificare a organigramelor primăriilor și a oamenilor care ocupă funcțiile de acolo. Eșecuri pe linie, evident.

7. Modul de comunicare radical și impertinent (știu, eu nu sunt un bun exemplu în acest sens, dar eu nu sunt partid), pe teme importante cu susținătorii partidului, ceea ce a dus la o îndepărtare a acestora și crearea unei stări generalizate de dezamăgire și frustrare.

8. Și ultimul, servilismul și pupincurismul impus ca mod de a pupa inelul în interiorul partidului. Ți se face și greață când vezi mesaje de limbism-curism deșănțat la adresa lui Drulă preluate în ultimele zile ca punctaje de partid de oameni care, altfel, se consideră cu coloana vertebrală verticală.

Poate sunt și altele, dar nu cred că un presedinte precum Drulă le-ar putea rezolva. Dimpotrivă, le-ar agrava și mai mult, deoarece un bun tehnocrat, nu este neapărat și un bun lider.

Pe ceilalți nu îi cunosc îndeajuns, dar pare că alegerea lui Cătălin Tenița ar putea rezolva aceste probleme și ar crește, prin relevanță și bună credință acest partid.

Dar, cum spuneam, nu sunt membru de partid. Doar mă bag în seamă. Că cine știe, poate cineva va citi și va înțelege.