Schimbare de paradigma

Motto: „90% din erorile de gandire apartin de fapt perceptiei.”

David Perkins, profesor Harvard

Daca credeti ca, din cauza titlului, acest articol nu vi se adreseaza, incep sa-mi ating scopul: ati emis o judecata bazata pe o anumita perceptie. Termenul „paradigma” provine din limba greaca si desemneaza un model de percepere, o supozitie sau un cadru de referinta. In sens mai larg, este modul in care „vedem lumea”, cum o percepem.
1. Schimbati harta.

Modul cel mai simplu de a intelege ce sunt paradigmele este de a le privi ca pe niste harti.

Steven Covey

De 20 de ani, noi romanii nu ne mai regasim in granitele propriei tari. Spiritual, economic, emotional, cultural, relational suntem ca vasele care navigheaza intr-o ceata densa si, parca, fara sfarsit. In conditiile in care se spune ca suntem un popor inteligent – majoritatea reprezentantilor HR din strainatate care activeaza in Romania pentru recrutarea fortei de munca afirma acest lucru -, o ducem din ce in ce mai rau si suntem manipulati mai usor decat sclavii de pe plantatiile de bumbac din secolul XVII. Unii dintre noi. Suntem puturosi? Nu cred. Avem o atitudine gresita? Poate, dar nu important. Nu gandim pozitiv? Nici asta nu cred ca este motivul real. Atunci ce?
Raspunsul este simplu: lucram cu hartile gresite. Paradigma noastra este incorecta.
Sa presupunem ca sunteti intr-un oras, pe care nu-l cunoasteti si in care ajungeti pentru prima data: Berlin, sa zicem. Primul lucru pe care il faceti, daca vreti sa va descurcati in oras, este sa cumparati o harta. Daca aveti harta corecta, nu va fi nicio problema sa gasiti ceea ce va intereseaza. Dar daca vi se da o harta a Bucurestiului, dar pe care scrie Berlin? Veti gasi ceea ce va intereseaza? NU! Pentru ca sunteti puturosi? Pentru ca nu va straduiti suficient de tare? Pentru ca nu credeti in dvs.? Nu ganditi pozitiv?
Nu. Pur si simplu, perceptia dvs. fata de locul in care sunteti, din cauza hartii gresite, este cea gresita. Schimbati harta.
2. Schimbare de paradigma

Cel mai bun exemplu de schimbare de paradigma l-am gasit in cartea lui Steven Covey, „Eficienta in 7 trepte”:

E duminica dimineata. Aflat in metroul din New York, sedeam linistit langa alti oameni, pierduti in ganduri sau, unii din noi, citind ziarul. Scena este calma si pasnica.
Dintr-o data au intrat in vagon un barbat cu cei trei copii ai lui. Copiii erau atat de zgomotosi si de agitati incat climatul s-a schimbat instantaneu.
Barbatul s-a asezat langa mine si a inchis ochii, parand sa ignore ceea ce se intampla in jurul sau. Copiii tipau, aruncau cu diverse obiecte, erau insuportabili. Si totusi, tatal lor nu se misca.
Era greu sa-mi stapanesc iritarea si nu-mi venea sa cred ca omul isi lasa copiii sa se dezlantuie in felul acela, plin de nesimtire, fara sa intervina. Asa ca, inarmat cu o neobisnuita rabdare m-am intors spre el si i-am spus: „Domnule, copiii dvs. deranjeaza pe toata lumea de aici. Nu-i puteti domoli putin”?
Barbatul si-a ridicat privirea, ca si cum abia atunci realiza situatia, si a spus incet: „O, aveti deplina dreptate! Ar trebui sa intervin … tocmai ne intoarcem de la spital, unde mama lor a murit in urma cu un ceas. Ma simt cam pierdut si cred ca nici ei nu stiu pe ce lume sunt”.
Brusc, am vazut lucrurile in alta lumina si, pentru ca am vazut altfel, m-am comportat altfel. Iritarea mi-a disparut ca prin farmec, iar simpatia si compasiunea se revarsau din mine valuri, valuri. Totul se schimbase intr-o secunda.

Evident ca nu toate schimbarile de paradigma se produc instantaneu. Majoritatea au nevoie fie de un suport exterior, fie de o structura de deosebire, din ceea ce percepem, a esentialului.
3. Valoarea unei paradigme

In afaceri se spune ca modul cum este perceput un business este esential pentru valoarea contractelor si profitul realizat. In vanzari, publicitatea este cea care trebuie sa realizeze acea perceptie care sa incheie o tranzactie pentru ca, se spune, „cumparatorul nu da bani pe un produs sau serviciu ci pe imaginea lui despre acel produs sau serviciu”. Iar publicitatea munceste din greu la crearea acestor perceptii.
La fel si in politica: imaginea publica a unui politician este lucrata de el insusi, dar si de o echipa de specialisti platita pe bani foarte multi. Iar daca ne uitam la ceea ce se intampla acum, pretul platit de SOV prin asumarea riscului de falimentare a unui ziar cum este Cotidianul si de complacere a RTv intr-un mod contestat de a face televiziune, arata ca scopul urmarit, acela de discreditare a Presedintelui Romaniei, este mult mai profitabil decat eventualele pierderi.
Iata, cat este de importanta o paradigma. Pentru ca, in functie de aceasta, deciziile unei majoritati poate influenta viitorul unor afaceri in curs sau, mai mult, a unor destine nationale.
Sa presupunem ca, in functie de ce vedeti in imaginea din stanga, faptul ca reprezinta o femeie batrana imi va aduce mie 1000 de euro pe luna, iar daca vedeti o femeie tanara, numai 100 de euro.
Ce credeti ca voi spune eu despre aceasta imagine? Sigur, ca reprezinta o baba. Mai mult, va voi arata cu insistenta imaginea din dreapta, „usor prelucrata si rupta din context„. Cu alte cuvinte, MANIPULARE.
Cam asta i se intampla presedintelui in functie, Traian Basescu: exista o majoritate conjuncturala care lucreaza la perceptia dvs. despre el. Aceast demers este facut prin REPETITIE si cu ajutorul unor instrumente: politice, televiziune (Antena 1, 2, 3 si Realitatea TV se detaseaza de departe), presa scrisa (Cotidianul, Gardianul, etc), simboluri si personalitati (platite sau nu, desi a doua varianta este indoielnica) care sa sustina lectiile emise de cei care manipuleaza si factori externi precum  Deutsche Welle.
4. O lectie marinareasca despre majoritate

In Magazinul Institutului naval Proceedings, Frank Kuch relateaza o experienta de schimbare de paradigma. Ea poate da o idee despre realitate si impactul perceptiei corecte fata de o situatie creata, chiar daca aceasta reprezinta un dezechilibru de forte si o majoritate aparenta:

Un port-avion si un crucisator, ce faceau parte din escadronul de antrenament, petrecusera cateva zile de manevra pe o mare furtunoasa. Eram de cart, pe punte, la caderea noptii. Vizibilitatea fiind proasta din cauza paclei, pe alocuri compacta, capitanul a ramas pe punte pentru a supraveghea activitatile.
Putin dupa inserat, omul de la postul de observatie raporta: „Lumina la tribord„.
– E fixa sau se misca inspre pupa? intreba capitanul.
– Fixa, domnule capitan, veni raspunsul.
– Semnalizeza ca: „ne aflam pe un curs de coliziune. E de dorit sa schimbati cursul cu 20 de grade„. Semnalul de raspuns a venit prompt: „e de dorit ca voi sa schimbati cursul cu 20 de grade„.
Capitanul ordona:
– Transmite: „sunt capitan, schimbati cursul cu 20 de grade„.
„Sunt marinar clasa a doua” veni replica. „Ati face bine sa schimbati voi cursul cu 20 de grade„.
Capitanul face spume la gura de suparare. Scuipa:
– Transmite: „Sunt un vas de razboi. Schimbati cursul cu 20 de grade.”
Articulat, in flash-uri de lumina, raspunsul sosi in data: „Sunt un far.”
AM SCHIMBAT CURSUL.