Cum „a bătut” soția mea Waze-ul

Să vă zic cum „a bătut” soția mea Waze-ul.

Am plecat la sfârșitul săptămânii trecute câteva zile la Felix, apoi la munte, la Remeți.

De acolo, zice soția, mergem la Stâna de Vale. Pun pe Waze și traseul era de peste 130 de km, prin Beiuș. Nu, zice ea, e drum direct, pe Valea Iadului.

Mă uit pe Waze și nimic. Apărea ceva până la un baraj, apoi nimic. Sau nu, era un drum, dar părea a fi forestier.

• „Nu merg pe acolo”, zic eu, „că nu avem SUV”.
• „Ai încredere”, zice soția.

Cum abia sărbătorisem seara trecută un număr de ani de căsătorie, m-am conformat. Și am mers.

Pe multe porțiuni de drum pe o singură bandă, că atât era lățimea drumului. Din când în când erau refugii unde să te bagi dacă venea ceva din sens opus, până treceau de tine.

N-am folosit prea mult refugiile, că în afară de un camion care căra bușteni de brad, nu am întâlnit țipenie de om. În schimb peisajele, minunate. Ba nu, superbe. Și fără gunoaie.

După câțiva km buni, am ajuns într-un loc cu multe cabane, iar de aici, drum proaspăt asfaltat pe două benzi, în lucru, cu muncitori cu turbane și barbă. Cel mai probabil asiatici, așa cum întâlnisem și la Felix și la Remeți.

Așa am ajuns la Stâna de Vale, bătând Waze. Doar pe asfalt, cu excepția a 100 de metri unde niște buldozere lățeau drumul.

Dacă aveți drum pe acolo și vreți o experiență minunată, recomand. Dar atenție cum conduceți.