Societatea "Clepsidra"

In ultima carte pe care a scris-o impreuna cu Donald Trump si despre care am scris aici, Robert Kiyosaki atragea atentia ca societatea moderna tinde sa se polarizeze. Astfel, numarul celor foarte bogati sau foarte saraci creste in ritm accentuat, in timp ce masa "clasei mijlocii" se subtiaza.

Despre responsabilitate

Daca acest fenomen incepe sa ingrijoreze oameni care, in mod obisnuit, ar trebui sa se intereseze doar de afacerile lor, aratand ca sunt dispusi sa-si imparta din "stiinta acumularii de capital" oricui este dispus sa invete si sa aplice, inseamna ca exista un pericol de care ar trebui sa devenim constienti.

In relatia cu banii fiecare dintre noi ne pozitionam intr-un fel sau altul, inconstient sau nu, pro sau contra. Ne-am creat "o scuza" in a face bani stapaniti de lacomie sau a repudia banul, de frica saraciei sau a autoconvingerii ca nu-l putem acumula.

Cum scoala nu are cursuri de educatie financiara, cu exceptia unor discipline de educatie antreprenoriala, predate de niste profesori care stau prost cu banii si nu au facut o afacere in viata lor, educatia financiara este o problema personala si una de responsabilitate personala sau familiala.

Daca persoanele bogate incep sa devina responsabile fata de pericolul pe care il reprezinta o societate polarizata, de ce nu am fi, incepand poate de acum, fiecare din noi responsabili fata de noi si de stabilitatea financiara a familiei? Pentru ca scuza ca "nu se invata la scoala" sau orice alta de acet gen nu mai are importanta daca intelegem ca relatia cu banii se invata si ca responsabilitatea cade asupra noastra. Deasemenea cred ca nu trebuiesc asteptate solutii de la guvernele care, – ar trebui deja sa intelegem deja asta -, in nicio clipa nu se gandesc cum sa o duceti dvs. mai bine ci cum sa acumuleze EI putere si cum sa intareasca statul aparator al intereselor lor in raport cu cetateanul.

Pericole

Zona "de mijloc" pe care o reprezenta clasa medie in orice societate dezvoltata echilibrata sau presupusa democratica migreaza. Fie in sus, catre zona oamenilor bogati, fie in jos, in zona saraca a populatiei. In ultimul timp miscarea evidenta este in jos, cei mai multi fiind nevoiti sa lucreze si dupa anii pensionarii sau piezand financiar din cauza crizei pe care o traim.

In plus, s-a observat ca miscarea de trecere de jos in sus, evadarile din zona saraca in zona bogata au fost doar exceptii, unele din ele temporare, iar conditia obligatorie de a ramane in zona clasei bogate a fost fie educatia financiara solida, fie asocierea cu persoane cu educatie financiara sau/si plata serviciilor acestora. Doar talentul temporar foarte bine platit sau norocul intrarii in posesia unei sume mari de bani (a se vedea in ce situatii au ajuns castigatorii la Loto 6/49) nu au fost solutii pentru a deveni si a ramane bogat. Cazurile de saracire postacumulare de bani sunt subiecte de can-can si fac deliciul cititorilor crescuti in obiceiul "sa moara si capra vecinului".

Modelele de succes oferite de mass-media, cu putine exceptii, dau senzatia ca a urmari castigul de scurta durata, binecunoscutele "tunuri", sunt solutiile perfecte si posibile. Nimic mai fals. Vanzarea unei parti din informatie sau ascunderea adevarului, nu arata ceea ce se ascunde in spatele acestor "modele" care, fie au ulterior probleme cu legea, fie ajung in situatii delicate in timp, nestiind sa gestioneze capitalul acumulat. Iar introducerea prevederilor constitutionale privin caracterul licit al averilor va face curetenie printre astfel de modele si va arata ca a urmari o astfel de cale este periculos si prostesc.

Astfel, pericolele principale sunt lipsa educatiei financiare, atitudinea gresita, urmate de adoptarea de modele false de succes. Mai putem adauga lipsa urmaririi unui scop indelungat, lipsa tariei de caracter, renuntarea, precum si plata anticipata a recompensei.

De ce sa fii bogat?

Iata o intrebare in spatele careia unii dintre noi ar trebui sa vada nu teoria conspiratiei ci la care sa mediteze cateva ore, apoi sa ia o decizie majora. La unele raspunsuri ma pricep si eu, la altele, cu caracter personal, ar trebui sa dea fiecare din voi raspunsurile:

– pentru ca poti sa devii liber financiar;

– pentru ca nu vei mai fi o povara pentru stat, intrand in categoria "asistatilor" social cu capacitate de munca;

– pentru ca vei putea crea locuri de munca pentru altii acumuland mai mult in timp ce ajuti pe altii sa scape de saracie;

– pentru ca educatia financiara se invata si nu-ti trebuiesc aptitudini speciale;

– pentru ca o tara cu oameni bogati este o tara bogata;

– pentru ca bogatia ta schimba lumea de jur, in bine sau rau, asa cum esti tu acum;

– pentru ca poti asigura o buna parte a bunastarii familiei tale, capitalul supravietuind in timp si nu moare o data cu titularul, asa cum este pensia;

– pentru ca un om bogat devine un om puternic, ce poate face bine sau rau;

– pentru ca e mai bine sa inveti sa "pescuiesti" decat sa cersesti in fiecare zi cate un peste;

– …

Atentionare

Exista la unul din posturile de radio o "pastila" de spiritualitate pe care uneori apuc sa o ascult, alteori nu. Ultima pe care am ascultat-o, a avut ca subiect banul (argintii). Am sa o redau din memorie:

Un tanar merge la manastire si intreaba preotul ce crede despre arginti si cum il modifica pe om. Iar preotul il indeamna sa mearga la fereastra si sa se uite pe geam.

– Ce vezi? l-a intrebat preotul.

– Oameni care strang fanul pe mosia bisericii. Unii il incarca in carute, altii grebleaza.

– Acum du-te la oglinda si spune ce vezi?

– Evident ca ma vad pe mine, a spus tanarul nedumerit. Dar tot nu inteleg.

– Tinere, si geamul si oglinda sunt facute din sticla, doar ca in cazul oglinzii, pe spatele ei s-a aplicat un strat de argint. Iar unii oameni nu pot vedea mai departe si se opresc la a se uita doar la sine.

Si am sa intaresc cu un citat din Petre Tutea care nu a avut averi materiale acumulate, insa a lasat romanilor o filozofie de nepretuit:

Eu nu detest burghezia. Eu m-am lamurit ca un om care vrea sa fie bogat nu este un pacatos. Spunea odata un preot batran: "Circula o zicala ca banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu il concep ca pe o scara dubla. Daca-l posezi, indiferent in ce cantitati, si te misti in sus binefacator pe scara, nu mai e ochiul dracului. Iar daca cobori, atunci te duci cu el in infern, prin vicii, prin lacomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stapan."