Skip to content

Inainte de istorie

doua feteIata-ne ajunsi in vinerea dinaintea primului tur de scrutin pentru alegerile prezidentiale. Moment anticipat de catre unii, ori aflat la extrema dorintelor lor, fapt ce va atrage ca de fiecare data dezamagire, resemnare, acuze. Pentru altii insa, momentul este unul dorit, pentru care au facut tot posibilul ca sa existe, poate nu chiar in forma actuala, cu DNA in prime time, dar suficient cat sa ne dea de inteles ca vom avea si anul acesta de ales intre „raul – rau si raul-ce-mai-mic”. Fata de anterioarele alegeri nu ar fi alte diferente, decat poate cu o singura exceptie: Monica Macovei.

Asa cum am mai spus, criteriul meu de a alege pe acela sau aceea care sa ne reprezinte ca tara pleaca din vara lui 2012. Cine a fost actor principal al puciului de atunci nu are ce cauta pe lista mea de optiuni. Si aici ma refer la Ponta, la Tariceanu si la formatiunile ce i-au sustinut, inclusiv PNL-ul reprezentat de Crin Antonescu, Ludovic Orban si altii care acum se prefac ca sunt somitatile unui partid inexistent, PLR-ul lui Tariceanu.

Din vara lui 2012, si acesta este motivul pentru care nu il trec pe Iohannis pe lista indezirabililor, au trecut 2 ani in care Romania a fost incercata de o schimbare majora care este determinata, din punctul meu de vedere, de implicarea unuia sau a mai multor state democratice care au inteles ca oamenii Moscovei risca sa rupa Romania si sa o treaca in orbita altor interese, contrare celor declarate oficial de romani. Asa se explica trecerea in plan secund a fostului lider PNL, Crin Antonescu, dupa o vizita neoficiala la Washington, dar si cooperarea fructuoasa dintre SRI, DNA si ICCJ, din ce in ce mai clara. Din aceasta perspectiva trebuie vazut si rolul nu foarte clar asumat de combatant al lui Iohannis fata de PSD si de Victor Ponta. Atacurile murdare venite dinspre staful de campanie al lui Ponta la adresa familiei si a persoanei Iohannis, arata clar ca refacerea USL-ului cu Iohannis in fruntea PNL este imposibila.

LIDERII

In fruntea celor doua forte aflate in conflict – cel putin asa sunt perceputi -, stau Victor Ponta si Traian Basescu. Ultimul, aflat pe final de mandat, in perspectiva alegerilor de duminica, face o greseala majora ca se afla acum in aceasta postura. O stie si el si, cel putin asa mi-ar place sa cred, a incercat sa transfere lidershipul acestei responsabilitati pe numele unui candidat la presedintie. Grav este ca, dintre toti, cea care i-a castigat increderea, desi are 0 abilitati in a conduce o batalie in spatele careia sa ai partide, servicii, institutii, personalitati si electorat, a fost ELena Udrea. Acesta este de fapt pretul pe care il plateste opozitia acum: lipsa unui lider – candidat la presedintie puternic.

Nici Iohannis si nici Tariceanu ori Melescanu, ca sa ma refer la candidati cu sanse, nu sunt perceputi ca un astfel de lideri. Si cand ma refer la perceptie, ma gandesc la suma de entitati enumerate mai sus care sa recunoasca acest lider si care sa se puna la dispozitia formala a celui care sa lupte impotriva incercarii PSD de a deraia Romania de pe linia proeuropeana. Aceste entitati inteleg pericolul dar inca nu au identificat un lider care sa-iconduca in aceasta batalie.

FORTELE ANTAGONICE

Duminica, electoratul va intra si el in jocul combativ, scotand din ecuatie 12 dintre cei 14 candidati la presedintie. Cum Ponta este perceput si recunoscut ca lider de catre entitatile ce doresc scoaterea Romaniei de sub influenta euroatlantica, are si cele mai multe optiuni de a castiga alegerile sau cel putin de a intra in turul II. Desi, cum spunea chiar el, „voi manca floricele si bea suc„, credea ca sondajele ii vor usura munca, SRI si DNA i-au dat de lucru. Astfel Ponta a facut turul televiziunilor dand explicatii despre arestarea figurilor importante ale PSD sau cerand parlamentului protejarea acestora, caci PSD-ul a tras de timp sau si-a teleportat deputatii luni, la comanda lui Zgonea.

Analizand fortele combatante, cerd ca sunteti de acord ca Ponta este liderul fortelor antieuropene, in ciuda limbajului sau dublu. Si va fi, logic, optiunea electorala a cetatenilor care isi doresc acest lucru sau a celor care vor fi obligati sa-l voteze, impinsi de la spate de edili interesati in castigarea alegerilor de catre Ponta: obligatie prin santajul deposedarii de unele drepturi legale, ori a fricii ca altul le va taia pensia sau le va vinde copii. Am sa denumesc aceasta forta ca fiind STANGA.

De partea cealalta, 13 candidati ai DREPTEI (poate nu chiar 13, unii jucand in tabara lui Ponta) vor afla daca electoratul progresist, proeuropean si activ civic, electorat care isi doreste respectarea valorilor democratice, ii va alege pe unul dintre ei ca sa conduca aceasta lupta cu stanga pontista.

Intreaga campanie a PSD s-a facut prin lovirea constanta sub centura a lui Iohannis, cel care din pozitia de lider al partidului „nou”, PNL, poate conduce lupta cu Ponta, dar si a lui Traian Basescu, cel care nu a dorit predarea stafetei altcuiva dacat protejatei sale, Elena Udrea. Jocul facut de PSD a prins nu datorita strategiei bune ci tocmai divizarii varfurilor de lance ale dreptei: unii loiali presedintelui Basescu dar care nu au inteles necesitatea predarii stafetei, altii recunoscatori ai contributiei presedintelui la intarirea statului dar tributari gandirii in termeni de partid, altii la fel de recunoscatori dar atrasi de ideea independentei fata de partide, ori altii care l-au detestat de in egala masura pe Traian Basescu si pe Victor Ponta.

Punctul meu de vedere este ca trebuia ales un lider incisiv si care trebuia sa aibe in spate atat sprijinul unui partid puternic cat si timpul perceperii sale ca atare de catre electoratul de dreapta. De aceea m-am implicat politic si l-am sustinut pe MRU. Europarlamentarele au aratat insa ca perceptia majoritara este LIDER + PARTID, test la care Forta Civica a cazut, din pacate, cu brio, dar nici alte solutii puternice nu au aparut. De aceea cred ca varianta Monica Macovei, desi perceputa ca politician onest, nu urca in sondaje la mai mult de 9-10%: nu are un partid in spate si nu a avut timpul perceptiei sale ca lider.

CE FACEM?

Asadar dreapta se afla intr-o situatie periculoasa, in care recunosc logica lui Vasile Blaga care spunea in toamna – iarna lui 2012 la Timisoara ca „de Paste vom sta cu burta la soare si vom cretse in sondaje cu 1% pe saptamana”. Faptele au dovedit ca nu este deloc asa si ca solutia pentru a creste in sondaje a fost absorbtia FC si PDL in PNL. O constructie care, desi pare omogena acum, stiu ca se va confrunta cu lupte intestine dupa prezidentiale.

Lipsita de organizare, divizata, confuza si saraca financiar, dreapta a ajuns astazi sa aleaga cu mintea „raul cel mai mic”, iar cu sufletul pe „cel mai onest candidat”, Monica Macovei. Daca inima spune ca onestitatea este cel mai bun criteriu, mintea se uita la cum arata STANGA si va alege, ca oponent cu sanse si care sa aiba in spate sustinerea fortelor care isi doresc ramanea pe orbita democratiei euroatlantice, „raul cel mai mic”.

In acest contest se pun intrebarile:

„Pot PNL, PNTCD, PMP, … ori parte a serviciilor secrete si a institutiilor angrenate in dezideratul dreptei sa lucreze cu un presedinte ca Monica Macovei?

Va fi MM loiala acestei lupte, reprezentand cu succes Romania,  constanta principiilor sale democratice enuntate prin tratate si referendumuri?

Va apara ea justitia de ingerintele politice sau ale serviciilor secrete?”

Eu cred ca da, desi cel mai mare obstacol al sau nu vine din partea pontistilor ci, din pacate, a lui Traian Basescu, cel care se vede dupa terminarea mandatului sau liderul DREPTEI. Acesta este motivul pentru care o ataca pe Monica Macovei ca de altfel si pe Klaus Iohannis.

Ceea ce avem de facut este tristetea unei alegeri: pe de o parte suntem ajutati sa credem ca Monica Macovei este optiunea fara sanse, o alegere umorala, fara logica (cand de fapt ea este optiunea cea mai corecta daca raspundem la intrebarile de mai sus), iar pe de alta parte suntem impinsi sa credem ca Traian Basescu, cu bunele si relele sale, dar care reprezinta trecutul, poate coagula forte in jurul sau care sa invinga politic stanga pontista. Nu, din pacate Basescu si-a ars toate puntile pe drumul sau fara intoarce in bratele Elenei Udrea.

Ce voi face eu?  Voi alege liderul pe care eu mi-l doresc in fruntea dreptei, in turul I si, in functie de vointa celorlalti, in turul II, voi vota pentru acela care poate tine piept ofensivei stangii infractionale, bogate ilicit, adanc inradacinata la nivelul statului si extrem de toxica pentru Romania.

Eu asta am de facut. Voi?

Articolul are 0 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top
Search