Bugetul pe intelesul tuturor

Daca v-as spune ca si dumneavoastra puteti administra mai bine bugetul decat guvernul actual, m-ati crede? Dar daca v-as spune ca orice copil care stie sa faca scaderile si adunarile o poate face, m-ati crede? Si atunci de ce nu o pot face baietii numiti in guvern si alesi de „bazinele electorale”?
BUGETUL FAMILIEI
Intr-o forma mai mult sau mai putin constienta fiecare din noi administram un buget: personal, al familiei, al unei firme, al unei societati sau institutii. Desi nu se face nicio ora in scoala romaneasca despre educatia financiara, toti stim ca un buget este diferenta totalul de venituri si cheltuieli, adica intrarile, denumite si active si iesirile sau pasivele la buget.
Intr-o familie veniturile pot fi reprezentate de salarii, chirii, pensie, dividente, etc. Iesirile sunt reprezentate de cheltuieli: abonamente, intretinere, cablu TV, hrana, haine, rata la credite, etc. Mai multe informatii in acest sens le puteti gasi in cartea lui Robert Kiyosaki, „Tata bogat, tata sarac” care este bestseller in domeniul finantelor personale.
BUGETUL DE STAT
Asa cum am incercat  sa redau si in imaginea alaturata, bugetul e ca o sita in care guvernele introduc si scot bani. Daca la nivel personal sau familie discutam de mii de lei, la nivel de stat sumele sunt de 20 mil. de ori mai mari, cat reprezinta populatia tarii.
Intrari la buget:
Principale sunt incasarile din:
1. impozitul pe profitul sau venitul firmelor si PFA, dupa forma aleasa de impozitare
2. impozitele ce revin firmelor din veniturile salariale.
Venituri de la pct. 1-2 sunt periodice si constante (daca se doreste acest lucru, pentru ca, principala acuza a mediului de afaceri, este permanenta schimbare a legislatiei fiscale). Mai mult, printr-o prostie fara precedent, s-a introdus impozitul FORFETAR care a produs in primul semestru, inchiderea a peste 50.000 de firme si se prognozeaza inchiderea a inca 100.000 pana la finalul anului 2009. Desi se lauda cu o colectare la buget de 6 miliarde de lei, daca facem o socoteala simpla si scadem doar cheltuielile cu ajutorul de somaj incepand cu luna aprilie de cand s-a anuntat forfetarul, pentru, sa zicem, cate doi angajati de firma, rezulta (50.000 firme x 2 angajati x 3 luni x 600 salariul brut minim x 75% = 13.500.000.000 lei) de 2 de ori mai multe pierderi decat incasari. E logic? Evident ca nu si o recunosc si ei. Atunci de ce-l mentin? Electoral: acesta este raspunsul. Pentru ca ce tine de venituri priveste mai mult mediul de afaceri, pe cand cheltuielile ii intereseaza pe bugetari si asistatii social, inclusiv pensionarii, de unde provin si acele „bazine electorale” de care aminteam la inceput.
3. In afara de aceste impozite, mai sunt incasarile din TVA. Ca sa va faceti o imagine mai clara, TVA-ul este o conducta care iese din sita si care varsa o parte din ce primeste inapoi in sita. Dupa ce se face o balanta intre TVA-ul incasat de firme si cel platit de acestea. Are doua caracteristici majore: ca pe orice conducta, daca nu este presiune pentru plata TVA nu se fac incasari, adica returul nu prea functioneaza corect si firmele raman cu TVA de recuperat. A doua caracteristica este ca banii ramasi pe conducta sunt folositi imediat si stau la discretia guvernului, ca o rezerva pentru cheltuieli.
4. Mai sunt si alte incasari, fara a avea caracter permanent, de tipul imprumuturilor bancare si titlurilor de stat. Desi intrarile de acest gen vor fi mai mici decat rambursarile lor, guvernele apeleaza la ele deoarece rezolva probleme urgente, dar care sunt costisitoare, pentru acoperirea gaurilor din buget. Ele se fac fie prin absorbtia de pe piata bancara, fie de la FMI sau Bancile mondiale sau europene sau prin vanzarea prin Trezorerii a obligatiilor sau titlurilor de stat. Nu spun cine plateste dobanzile la aceste imprumuturi pentru ca sunt sigur ca stiti: populatia, bineinteles.
5. O ultima forma principala de venituri o reprezinta diferenta dintre salariile si pensiile brute si cele nete si care se varsa la bugetul de stat, chiar daca pentru domenii diferite: somaj, sanatate, asigurari sociale. In vremuri de criza acestea scad o data cu cresterea somajului si, alaturi de calculul de la IMPOZITUL FORFETAR, se adauga cheltuielilor indus de aceasta aberatie a lui Pogea.
Cam acestea sunt intrarile, in mare. Mai sunt si amenzi, taxe notariale, impozite pe proprietate sau alte forme de taxe si impozite la care, noi romanii suntem campioni.
Iesiri:
Sunt trei mari categorii de cheltuieli:
–    investitii de stat;
–    cheltuieli de functionare a statului, inclusiv salariale, incepand cu Presedintia, Parlamentul, Guvernul si terminand cu unitatile scolare si sectia de politie din Vascautii din Deal;
–    cheltuieli de asistenta sociala si cu pensiile.
Daca privim atent ce se intampla in jur, vedem ca ultimele doua sunt cele mai mari ca si volum, neramanand loc si pentru prima: din aceeasta cauza, precum si din cauza clientelei politice, nu avem scoli, strazi, spitale asa cum vedem in celelalte state din UE. Aici stau cu gura cascata clientii politici si, desi sunt usor de dovedit urmarind aceste cheltuieli, nu se doreste acest lucru: iar daca ati auzit ca la noi kilometrul de autostrada este mai scump decat in alte tari, aceasta este explicatia.
Acum ca stiti care sunt intrarile si iesirile la buget, nu-i asa ca si dvs. l-ati putea administra mai bine decat ei? Si atunci de ce credeti ca nu o fac bine?