Discriminare si Canibalism Mioritic

Motto: “Sa moara si capra vecinului”

Proverb 100% romanesc

Ati auzit de schiopatatul invinsului? Este o trecere brusca a constientizarii esecului in plan fizic: cel mai des il vedeti la fotbalistii care rateaza o lovitura de la 11 metri sau, daca ati urmarit testul lui Ion Oncescu, ati putut vedea 300 de suferinte schiopatate ale celor invinsi de el. Si asta pentru ca, inconstient sau constient, tindem sa dam vina pe ceilalti pentru insuccesul nostru.

1. A FI si DISCRIMINAREA ROMANEASCA

De mic am aflat ca unii sunt moldoveni si sunt atrasi mai mult de mancare, altii sunt olteni si vor functii sau ca ardelenii sunt mai inceti la minte. Bancurile noastre stau dovada. Sau ca de tigani trebuie sa te feresti pentru ca TOTI sunt hoti.

Apoi avem si alte criterii: in scoala militara ii discriminam pe cei intrati pe locuri rezervate muncitorilor pentru ca primul intrat avea media mai mica decat ultimii doi cazuti de pe locurile noatre, ale celor veniti direct din liceele militare: unii erau “workeri” altii eram noi, “lemistii”. Sau discriminarea dintre cei de la oras si sate. Sau bucurestenii si restul lumii. Barbati si femei, conflictul dintre generatii pe seama varstei, …

Cam tot ce se incadreaza in limitele verbului “a fi” poate determina discriminarea, pentru ca fiecare suntem unici. Asta nu ar fi o problema daca, in spiritul nostru mioritic, diferentierea dintre noi nu am crede ca este cauza insuccesului nostru. Si atunci nu ne mai suportam, reactionam, facem bascalie, uram prin toti porii. Efecte: diaspora nu se intelege, la scoala copiii nostri invata ura, discriminarea, rata criminalitatii creste, ura a devenit subiect cotidian de presa, …

2. A AVEA si CANIBALISMUL MIORITIC

Discriminarea, desi dureroasa, este doar o faza soft pana la care cei mai multi dintre noi au mers pana acum. In spiritul teoriei comuniste a placintei mici si din care trebuie sa aiba toti cate o felie, indiferent de munca, constat tot mai mult o exacerbare a diferentelor dintre noi, pana la canibalismul cel bine aducator de autosatisfactie: tinerii chiriasi ii vor pe gratar pe batranii proprietari de locuinte, aspect despre care am scris aici. Salariatii sunt pusi sa se sfasie intre ei pentru un salariu mai mare, conform noii legi a salarizarii unice. Cititi numai comentariile de aici si veti intelege, plus cele care nu au trecut de moderare.

Acum avem legea pensiilor. Un nou motiv de canibalism romanesc unde protestele si ura se simt ca la ele acasa. In dorinta ca legea sa fie oprita s-au bagat in fata militarii, cei carora recalcularea nu le va aduce mai putini bani ci mai multi, din cauza introducerii contravalorii normei de hrana in salariu. Dar au fost folositi pentru ca celelalte pensii “nesimtite” sa scape, chiar daca scapa oricum: magistratii vor da statul in judecata, ei vor judeca procesul, iar rezultatul este evident. Pentru ca nicio lege nu poate avea efecte retroactive.

3. AFLATUL IN TREABA

Premisele sunt clar false: nu exista o placinta din care toti trebuie sa aiba cate o felie. Chiar daca asimilam placinta cu bugetul, comparatia nu suporta asemanare. Asta pentru ca ea poate creste sau scadea si pentru ca, aplicarea corecta a legii, va decupla pe multi asistati de acum de la mamelonul laptos al statului.

Sigur ca statul are pe cap un buget hidos in care are mai mult de dat decat de incasat. Statul trebuie sa-si rezolve aceasta problema pentru ca el a creat-o, fie lasand portite legale de pensionare abuziva, fie prin angajari fara numar, fie prin salarii preferentiale. Dar trebuie facute modificarile in functie de ce va urma si nu de ceea ce s-a intamplat, chiar daca, personal sunt “beneficiarul” unei pensii militare pe care as dona-o bucuros daca statul ar scoate suprataxarea firmelor si ar fi mai interesata de crearea unui mediu de business sanatos.

Dar cum o economie puternica atenteaza la puterea politicianului mioritic, discriminarea si canibalismul romanesc ramane un sport pe gustul lor, iar pentru noi o aflare in treaba, asa cum spunea Petre Tutea.

Mai bine ne-am intreba “ce am putea face noi pentru Romania si nu ce ar putea face Romania pentru noi“, cam cum se intrebau americanii dupa al doilea razboi mondial, luand fata Imperiului Britanic si devenind cea mai mare putere mondiala.