Refugiu

Motto:  “It is our attitude at the beginning of a difficult task which, will affect it’s successful outcome.”  William James

Citeam zilele trecute un articol interesant: "Romania, debaraua viselor mele". Initial nu-i gasisem sensul, apoi am inteles ca toti avem un loc de intoarcere: la unii e sub forma unei stari identice unei gropi cu melancolie, altii au un loc preferat, cu telecomanda alaturi, un film bun, un ceai si papuci moi si pufosi, altii … o persoana langa care se simte bine. Sau o debara in care si-au ingropat trecutul si sunt fericiti sa-l redescopere, sa faca comparatii, sa regleze deciziile pentru a merge mai departe.

Timpurile sunt dure: criza, neincredere, dezamagire, politicieni (poate cel mai urat cuvant din dictionare), somaj, probleme.

Poate ca nu e cazul tau dar cei mai multi sunt, in anumite momente, cu spatele la zid, iar refugiul este atat personal pentru ca tine de trecutulsau realizarile fiecaruia , cat si universal-uman, specific celor 4 temperamente : oameni care ne ridica din groapa, mentori, sot, sotie, prieteni, locuri, stari, hobby-uri…

Zone sau situatii in care ne descarcam, ne golim de tot raul inghitit – frica, invidia, ura, razbunarea, lacomia, mania, superstitia – ca sa lasam loc sperantei, iubirii, seductiei, credintei, entuziasmului, loialitatii si dorintei. Sau invers, pentru ca, din pacate, exista si astfel de oameni.

Refugiul tau cum arata? E un om, e un loc, e o stare sufleteasca? Il vizitezi des? Cat de des si cat de mult te ajuta?