Business-ul in trei tablouri

Judecat din perspectiva mentalitatii comuniste, aceea care dorea formarea „omului nou” si a „societatatii socialiste multilateral dezvoltate”, in care banii trebuiau sa dispara, business-ul a fost si va ramane un domeniu chiaburesc si apanajul iadului. Dand banului valente negative, imorale, cei mai multi fugim de el ca dracul de tamaie: cand il avem il cheltuim fericiti, cand nu-l avem intram in sevraj fiind dispusi sa facem greve, sa cersim, sa ne expunem demnitatea in miscari sindicale sau golanesti de genul „iesi afara javra ordinara”.

Neinteles de peste 80% din populatie, inchistati in mentalitatea „am muncit 30 de zile sa mi se dea salariul” si „eu nu sunt facut pentru a fi bogat”, nu ar trebui sa ne mire ca o carte de educatie financiara de genul „Tata bogat, tata sarac” a lui Kiyosaki a ajuns printre cele mai vandute din lume si din Romania.

Tabloul 1. Politicienii

Condusi de oameni de stat marunti, cu functii de decizie si care pot influenta mediul de afaceri din Romania, business-ul are doar inteles de „invarteala” personala sub intrebarea cu subinteles „dar mie ce-mi iese?„.

Fie ca acest beneficiu este banul, votul electoral sau puterea, business-ul ramane pentru politician doar o relatie cu statul cel gras si inchizator din ochi in cazuri de jafuri prin licitatii publice si nu numai. In rest el este apanajul unor nebuni de care politicienii isi amintesc doar cand trebuie sa creeze locuri de munca si sa plateasca taxe si impozite tot mai mari. Mai mult, vanduti unor interese obscure, vor face plecaciuni in fata capitalului strain si vor emite fara remuscari legi si ordonante care sa-i priveze de o concurenta loiala pe cei din tara. Ca doar banii din afara sunt mai altfel decat cei de la noi, nu?

Asadar, business-ul ramane doar o sursa de venit la buget prin taxe si impozite mari, un segment de aratat cu degetul aducator de voturi invocand „dreptatea sociala”, obligat sa plateasca taxe si sa creeze locuri de munca cand rata somajului devine o problema pentru el, politicianul. Adica o vaca slabanoaga de muls, ce nu trebuie ingrasata.

Tabloul 2. Salariatii

Pentru ca nu reprezinta o masa electorala, oamenii de afaceri nu vor fi bagati in seama de politicieni decat in masura unui avantaj personal. In schimb vor fi aratati cu degetul in fata maselor sarace avide de sange si de circ. „Sa-i supraimpozitam” vor striga ei, in timp ce masele vor raspunde „sa li se confiste averile„. Dupa care, masele vor aplauda unsi pe suflet de adevarul si justetea celor spuse. Apoi se vor duce acasa si-si vor bate copiii care cer de mancare trimitandu-i sa invete ca sa se faca „oameni cu facultate”, de parca facultatea mai este acum garantia succesului.

In sinea lor vor sti ca au nevoie de locuri de munca pentru ca au nevoie de bani ca de un drog: atunci cand il au sunt fericiti, cand nu, intra in sevraj. Neinteresati de mersul firmei, de profitabilitate, de integrarea postului in mecanismul afacerii, salariatii vor face tot posibilul sa profite cat mai mult din noua pozitie: salarii cat mai mari, timp de relaxare dupa munca de acasa si … ceva de furat, daca se poate. Vor uita de obligatii si-si vor flutura drepturile fie prin sindicat fie prin procese in justitie. Pentru ei, business-ul va insemna un sarpe cu care trebuie sa dormi in pat daca vrei sa subzisti.

Tabloul 3. Proprietarii de afaceri

In primul rand trebuie facuta o distinctie: a avea bani nu inseamna a fi proprietar de afaceri. Distinctia a fost facuta de Ion Tiriac la o emisiune cu Dinu Patriciu si un prezentator de la Realitatea, pe vremea cand aveai ce vedea la aceasta televiziune. Diferenta este daca ne uitam in portofoliul de firme si in valoarea capitalului aducator de profit, pus sa lucreze de catre omul de afaceri. Fara aceasta intelegere putem cadea usor in capcana „mogulismului” confundand pe cei care au avut beneficii politice si economice din contracte cu statul, cumparand ieftin de la stat si vanzand scump. Acestia sunt doar speculanti de stat, cautatori de „tunuri”,  pe cand un proprietar de afacere pune valoare atat pe numele si constructia firmei, cat si pe profitul de lunga durata.

La fel trebuie inteles ca nu orice sursa independenta de profit reprezinta o afacere. Ea se defineste ca un sistem care produce venit fara ca proprietarul sa fie permanet prezent, altfel devine o profesie liberala, in care venitul depinde, ca si la salariati, de timpul vandut pe bani, dar fara sefi sau patroni care sa-i decida „soarta”.

Astfel, pentru proprietarii de afacere business-ul inseamna mai mult decat o sursa de bunastare, el reprezinta o parte din viata fiecaruia, precum si o externalizare a valorii personale. Materializat dupa ce a fost gandit, planificat, business-ul devine o masina de facut bani intr-un ciclu de duplicare a timpului si a banilor. O unealta care produce atata timp cat este alimentata cu cele necesare, respecta indicatiile „tehnice” si i se asigura fluxul de numerar. Adica un sistem ce se doreste slabit de omul politic, muls in scopuri electorale, si furat de salariati, aratat cu degetul ca sursa a raului crestinesc, confundat, neinteles dar valoros si protejat pentru (de) cel ce il detine. O pasare rara ce nu trebuie sa arate prea grasa, daca se poate, invizibila.

In contextul schimbarilor actuale, a trecerii de la Epoca industriala cu „slujbe si pensii sigure” la Epoca informatiei si de distributie cu „oameni educati financiar si emotional”, business-ul isi poate gasi noi valente ce tin de creatie, de valoare adaugata, de beneficiu comun, de sistem aducator de bunastare, cu conditia depasirii unor mentalitati care vor trebui sa apuna odata cu modificarea sistemului de educatie si pregatire pentru viata. Chiar daca vrem sau nu, aceasta evolutie se intampla sub ochii nostri si, ca orice schimbare, unii vor sti sa profite inca de acum de ea, in timp ce altii vor pierde.