Despre moarte si trenul vietii cu Dragos Dragoteanu si Petru Bisog:
“E o poveste lunga cat o viata de om… E ca o calatorie in timp, pe care o parcurgi in cateva clipe. E ca o amintire, intr-un suflet mic, de copil. Coplesit de durere, ramane un mister.
Se jucau impreuna, ca intr-un cerc perfect. Chiar daca ii desparteau o viata de om, transformau orice vis in realitate. Se bucurau de tot ce atingeau. Se iubeau in tacere, ca doi prieteni dragi. Pareau ca sunt impreuna de-o viata. Inconjurati de dragoste petreceau mai tot timpul jucandu-se. Isi purtau de grija unul altuia ca si cum asta era unicul scop in viata. Intr-o zi, prietenul ei n-a mai venit. S-a dus acasa la el si nu s-a mai intors. Era acum un an, in august.
Orice copil intreaba aproape zilnic de prietenii lui de joaca …” continuarea pe blogul ImoPedia.ro
As vrea sa omor moartea, dar nu cred ca am sa pot!
